Am văzut Ierusalimul și avea forma unui stadion de fotbal circular mare, acoperit pe laterale și pe o mare parte a acoperișului, precum stadioanele Campionatului Mondial, iar armata musulmană îl înconjura din toate părțile, pregătindu-se pentru eliberarea sa. Eram cu armata și, când am urcat pe lateralele stadionului, am scandat „Dumnezeu este Mare” până am ajuns în vârful stadionului, de la margini. A existat o mare rezistență din partea inamicului staționat în mijlocul stadionului, până la punctul în care un grup al armatei s-a retras, dar eu i-am încurajat să rămână neclintiți și am scandat „Dumnezeu este Mare”, așa că acest grup a avansat. Apoi stadionul a început să se rotească în jurul său în sens invers acelor de ceasornic, încet la început, apoi câțiva musulmani au rămas înaintând pentru a intra în stadion, dar mulți musulmani s-au retras și au început să coboare din lateralele stadionului. Pe măsură ce stadionul se rotea în jurul său, numărul musulmanilor care se retrăseseră din jihad s-a împrăștiat și a căzut din cauza vitezei crescute de rotație a stadionului în jurul său. Mă aflam în mijlocul stadionului, din interior, care este Moscheea Al-Aqsa, cu musulmanii care au rămas statornici în jihad până când am finalizat eliberarea acestuia și nu era nimeni altcineva. Stadionul se rotea în continuare în jurul său, dar la o viteză mică. Voiam să ne rugăm, iar indicatorul busolei nu a fost fixat până când nu am determinat direcția Qiblah-ului, așa că am ajuns la concluzia că „aș vrea să ne putem ruga în orice direcție dorim, ca și cum am fi în interiorul Sfintei Kaaba, unde este permis să ne rugăm în orice direcție dorim”.