„Nu există nicio ruptură de niciun fel între a vorbi despre Islam și statul civil, nici despre Islam și cetățenie, nici despre Islam și libertatea de opinie și credință. Cei care presupun o ruptură între Islam și toate aceste idei moderne nu înțeleg adevărul Islamului și nici nu citesc istoria Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra lui, și a nobililor săi companioni, fie ca Dumnezeu să fie mulțumit de ei, într-un mod corect sau just. De aceea, statul în Islam are caracteristicile sale distinctive, la fel cum sistemul de guvernare în Islam are propriile sale fundamente: servitutea față de Dumnezeu, dreptatea, consultarea și obligația acesteia, egalitatea, ascultarea față de cei aflați în autoritate, obligația de a-i consilia pe cei aflați în autoritate, responsabilitatea conducătorului sau a păstorului și supunerea sa față de supravegherea sistemului judiciar și a națiunii, unitatea politică a națiunii, garantarea drepturilor și îndatoririlor și libertatea. Aceste fundamente reprezintă nucleul sistemului islamic și fundamentele cele mai expresive ale unicității sale.”

Din cartea „Caracteristicile păstorului și ale turmei” de Tamer Badr