Am văzut că mă aflam într-unul dintre orașele americane din apropierea locului unde a erupt masivul vulcan Yolston înainte de erupția sa, și asta se întâmpla în primele ore ale dimineții, după zori și înainte de răsăritul soarelui, iar oamenii dormeau. Masivul vulcan Yolston a erupt, iar prin fața mea au trecut mai multe clipuri vizuale ale momentului în care vulcanul a erupt. Scenele erupției au fost foarte înspăimântătoare și nu pot fi descrise, dar am văzut o coloană de foc ridicându-se de la pământ spre cer la o distanță foarte lungă. Nu i-am văzut sfârșitul, iar fumul menționat în Sura Ad-Dukhan a început să se răspândească. Am stat pe acoperișul clădirii în care locuiam și am strigat adhan-ul la o altă oră decât ora adhan-ului din primele ore ale dimineții, pentru ca oamenii să se trezească și să se grăbească să părăsească orașul înainte ca fumul să ajungă la ei, dar vocea mea era joasă, așa că vocea mea nu a ajuns la oameni și am auzit vocea unui mic număr dintre cei care strigau adhan-ul ca mine, pentru ca oamenii să se trezească. Apoi, cineva a venit în spatele meu și mi-a spus: „Nu mai este timp și oamenii nu se vor trezi, așa că haideți să plecăm înainte să ne ajungă fumul.”
Câțiva dintre cei care erau cu mine în clădire au început să se pregătească de plecare. Am intrat în baie să mă ușurez și să fac abluțiunea. Când am ieșit din baie, m-am întrebat dacă mi-am făcut abluțiunea sau nu. M-am uitat la picioarele mele și am simțit că erau ude cu apă. Eram sigur că îmi terminasem abluțiunea ca pregătire pentru călătorie. M-am îndreptat spre mașină, care era plină de oameni. Mai era o mașină, de asemenea, plină de oameni, și așteptau să plec înainte ca fumul să ajungă la noi. Am regretat că erau doar două mașini gata de plecare și pline de oameni, în timp ce restul oamenilor dormeau, deoarece mă așteptam ca mașinile și oamenii să fie înghesuiți pe străzi pentru a scăpa de fum.