Când eram mic, la liceu, cea mai frumoasă culoare pe care o iubeam era albastrul și am fost surprins că verdele era culoarea copacilor și a fermelor din rai, iar în general nu-mi plăcea verdele până când am avut o viziune în vis, ca și cum aș fi rătăcit prin rai, și am văzut copacii și culturile verzi, dar nu erau ca verdele și nuanțele lui pe care le cunoaștem pe pământ, ci un verde mai frumos decât albastrul și orice altă culoare pe care o cunoscusem de-a lungul vieții mele. Era un verde frumos și ciudat, care nu poate fi descris, așa că am știut atunci semnificația versetului: „Ceea ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit”.
Asta am văzut eu doar în legătură cu culoarea, așa că ce mi-ar păsa dacă aș vedea palate, râuri și femei frumoase?
O, Allah, dăruiește-ne cel mai înalt paradis